nemulțumire definitie

nemulțămíre f. Lipsă de mulțămire. În vest -mulțu-. substantiv femininnemulțămire

nemulțumíre s. f., g.-d. art. nemulțumírii; pl. nemulțumíri substantiv femininnemulțumire

nemulțumire f. lipsă de mulțumire. substantiv femininnemulțumire

NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Pref. ne- + mulțumire. substantiv femininnemulțumire

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă verb tranzitivnemulțumi

NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi. verb tranzitivnemulțumi

nemulțămésc v. tr. Supăr, indispun. – În vest -mulțu-. verb tranzitivnemulțămesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinemulțumire

nemulțumire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nemulțumire nemulțumirea
plural nemulțumiri nemulțumirile
genitiv-dativ singular nemulțumiri nemulțumirii
plural nemulțumiri nemulțumirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z