NEMEȘÚG, nemeșuguri, s. n. (Înv. și reg.) Origine nobilă, rang de nobil; noblețe; totalitatea nobililor, nobilime. – Magh. nemesség. substantiv neutrunemeșug
nemeșug | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nemeșug | nemeșugul |
plural | nemeșuguri | nemeșugurile | |
genitiv-dativ | singular | nemeșug | nemeșugului |
plural | nemeșuguri | nemeșugurilor |