nemete definitie

credit rapid online ifn

NEMÉTE s. m. v. nămete. substantiv masculinnemete

năméte și neméte m. (vsl. nametŭ, cort [a căruĭ formă e ca a troĭanuluĭ], nametati, a zăcea; bg. námet, troĭan; ceh. namet, cort. V. omăt). Vest. Troĭan: nămețĭ (sau omețĭ) de zăpadă. Fig. Colos: un nemete de erudițiune. substantiv masculinnămete

credit rapid online ifn

neméte V. nămete. substantiv masculinnemete

nemète m. 1. grămadă de zăpadă strânsă de vânt; 2. fig. colos: un nemete de erudițiune OD. [Și nămet = serb. NAMET (din slav. NAMETATI, a arunca; v. zăpadă)]. substantiv masculinnemète

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinemete

nemete  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nemete nemetele
plural nemeți nemeții
genitiv-dativ singular nemete nemetelui
plural nemeți nemeților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z