nemărginít, -ă adj. Fără margine, infinit. S.n. pl. urĭ. Infinit. Adv. Nemărginit de bun. adjectiv nemărginit
nemărginít adj. m., pl. nemărginíți; f. nemărginítă, pl. nemărginíte adjectiv nemărginit
nemărginit a. fără de margini. ║ n. infinitul. ║ adv. extrem: nemărginit de bun. adjectiv nemărginit
NEMĂRGINÍT, -Ă, nemărginiți, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaște limite în intensitate; nețărmurit, imens, extrem. – Pref. ne- + mărginit. adjectiv nemărginit
| nemărginit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | nemărginit | nemărginitul | nemărginită | nemărginita |
| plural | nemărginiți | nemărginiții | nemărginite | nemărginitele | |
| genitiv-dativ | singular | nemărginit | nemărginitului | nemărginite | nemărginitei |
| plural | nemărginiți | nemărginiților | nemărginite | nemărginitelor | |