nelegĭuít, -ă adj. (d. legĭuit). Impiŭ. Ilegitim. Criminal. Subst. Criminal: un nelegĭuit. adjectivnelegĭuit
nelegiuit a. 1. lipsit de lege sau de respect pentru cele sfinte; 2. care ofensează morala și tot ce-i demn de respect. adjectivnelegiuit
NELEGIUÍT, -Ă, nelegiuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care comite nelegiuiri; (despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) care constituie, reprezintă o nelegiuire; ticălos, infam. – Pref. ne- + legiuit. adjectivnelegiuit
nelegiuit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nelegiuit | nelegiuitul | nelegiuită | nelegiuita |
plural | nelegiuiți | nelegiuiții | nelegiuite | nelegiuitele | |
genitiv-dativ | singular | nelegiuit | nelegiuitului | nelegiuite | nelegiuitei |
plural | nelegiuiți | nelegiuiților | nelegiuite | nelegiuitelor |