negustór, -eásă s., pl. f ese (d. neguțător). Comerciant, acela care vinde marfă. substantiv masculinnegustor
negustor (neguțător) m. comerciant. [Lat. NEGOTIATOREM]. substantiv masculinnegustor
NEGUSTÓR, negustori, s. m. Persoană care se ocupă cu comerțul (particular); comerciant. [Var.: (înv. și reg.) neguțătór s. m.] – Lat. negotiatorius sau neguța + suf. -tor. substantiv masculinnegustor
negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător. substantiv masculinnegustordefitiledecandelă
negustor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | negustor | negustorul |
plural | negustori | negustorii | |
genitiv-dativ | singular | negustor | negustorului |
plural | negustori | negustorilor |