NEGRÍJĂ, negriji, s. f. (Înv.) Neglijență, lipsă de grijă. – Din ne- + grijă. substantiv femininnegrijă
negriji verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)negriji | negrijire | negrijit | negrijind | singular | plural | ||
negrijind | negrijiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | negrijesc | (să)negrijesc | negrijeam | negrijii | negrijisem | |
a II-a (tu) | negrijești | (să)negrijești | negrijeai | negrijiși | negrijiseși | ||
a III-a (el, ea) | negrijește | (să)negrijeai | negrijea | negriji | negrijise | ||
plural | I (noi) | negrijim | (să)negrijim | negrijeam | negrijirăm | negrijiserăm | |
a II-a (voi) | negrijiți | (să)negrijiți | negrijeați | negrijirăți | negrijiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | negrijesc | (să)negrijească | negrijeau | negrijiră | negrijiseră |