negociere definitie
- Vezi aici mai multe sinonimenegociere
- Vezi aici mai multe rimenegociere
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cune
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuneg
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuere
NEGOCIÉRE s.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei. ♦ Tratative, discuție, tratare. ◊ Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. ♦ Cumpărare, vânzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia]. substantiv femininnegociere
NEGOCIÉRE s. f. 1. acțiunea de a negocia. ◊ (pl.) tratative. ♦ ři diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. 2. cumpărare, vânzare. (< negocia) substantiv femininnegociere
negociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negociérii; pl. negociéri substantiv femininnegociere
NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia. substantiv femininnegociere
*negociațiúne f. (fr. négociation). Acțiunea de a negocia. Afacere care se negociază: fericită negociațiune. – Și -ație și -iére. substantiv femininnegociațiune
NEGOCIÁ vb. tr. 1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere. ◊ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr. négocier) verb tranzitivnegocia
NEGOCIÁ vb. I. tr. 1. A discuta, a trata încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. 2. (În capitalism) A trafica efecte publice; a converti în bani o hârtie de valoare. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. négocier, cf. lat. negotiari]. verb tranzitivnegocia
negociá (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociáză, 1 pl. negociém (-ci-em); conj. prez. 3 să negociéze; ger. negociínd (-ci-ind) verb tranzitivnegocia
negocià v. 1. a face negoț; 2. a trata o afacere cu cineva; 3. a ceda altuia o poliță sau efecte comerciale. verb tranzitivnegocià
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier. verb tranzitivnegocia
negociéz v. intr. (fr. négocier, d. lat. negotiari; it. negoziare. V. negoț). Fac trafic întins: a negocia în America. V. tr. Tratez o afacere: negocia o vînzare. Cedez altuĭa o poliță saŭ alte efecte comerciale. verb tranzitivnegociez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinegociere
| negociere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | negociere | negocierea |
| plural | negocieri | negocierile | |
| genitiv-dativ | singular | negocieri | negocierii |
| plural | negocieri | negocierilor | |