NEGLIJÉNT, -Ă adj. Dezordonat, neîngrijit; delăsător, indolent, nepăsător. ♦ Care denotă lipsă de grijă, de interes. [Cf. fr. négligent, lat. negligens]. adjectivneglijent
NEGLIJÉNT, -Ă adj. dezordonat, neîngrijit; delăsător, indolent. ◊ care denotă lipsă de grijă, de interes. (< fr. négligent) adjectivneglijent
*negligént, -ă adj. (lat. négligens, -éntis, fr. négligent). Care neglijează, nu dă atențiune, nu îngrijește ceĭa ce trebuĭe să îngrijească, nepăsător: un director negligent. Care se îmbracă prost, deși ar putea să se îmbrace maĭ bine: savanțiĭ îs de multe orĭ negligențĭ. Adv. Cu negligență. adjectivnegligent
neglijént (ne-gli-) adj. m., pl. neglijénți; f. neglijéntă, pl. neglijénte adjectivneglijent
negligent a. care (se) neglijează. adjectivnegligent
NEGLIJÉNT, -Ă, neglijenți, -te, adj. 1. Care nu-și îndeplinește îndatoririle cu destulă grijă; indolent, nepăsător. 2. Care nu se îngrijește de ținuta sa, care are o ținută dezordonată, murdară etc.; neîngrijit. 3. (Despre acțiuni, atitudini etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de atenție, de grijă, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligent. adjectivneglijent
neglijent adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neglijent | neglijentul | neglijentă | neglijenta |
plural | neglijenți | neglijenții | neglijente | neglijentele | |
genitiv-dativ | singular | neglijent | neglijentului | neglijente | neglijentei |
plural | neglijenți | neglijenților | neglijente | neglijentelor |