neglijare definitie

NEGLIJÁ vb. I. tr. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a lăsa în părăsire; a omite. ♦ refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. [Cf. fr. négliger, lat. negligere]. verb tranzitivneglija

NEGLIJÁ vb. I. tr. a nu avea grijă de cineva sau ceva; a omite. II. refl. a nu avea grijă de propria sa persoană. (< fr. négliger, lat. negligere) verb tranzitivneglija

neglijá (a ~) (ne-gli-) vb., ind. prez. 3 neglijeáză, 1 pl. neglijắm; conj. prez. 3 să neglijéze; ger. neglijấnd verb tranzitivneglija

neglijà v. 1. a nu îngriji, a nu face cum ar trebui: își neglijează datoriile; 2. a înceta de a vizita: neglijează pe amici; 3. a fi negligent, a nu avea îngrijire de persoana sa: se neglijează. verb tranzitivneglijà

NEGLIJÁ, neglijez, vb. I. Tranz. A nu avea grijă de cineva sau de ceva, a nu da atenția cuvenită; a trece cu vederea, a lăsa la o parte, a omite. ♦ Refl. A nu avea grijă de propria sa persoană; a se lăsa. – Din fr. négliger. verb tranzitivneglija

*neglijéz v. tr. (fr. négliger, lat. negligere și neglégere, d. alegere, a culege, a strînge. V. culeg). Nu îngrijesc de, las în părăsire: îmĭ neglijez serviciu. Nu cultiv: îmĭ neglijez talentu. Nu consider, nu ĭau în socoteală: a neglija înștiințările. Perd, las să scape: a neglija ocaziunea. Daŭ uĭtăriĭ, vizitez rar saŭ de loc: îmĭ neglijez amiciĭ. Omit în calcul: a neglija decimalele. V. refl. Nu mă ocup de persoana, de îmbrăcămintea saŭ de sănătatea mea. verb tranzitivneglijez