neghina definitie

neghínă (neghíne), s. f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg și negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai ușoară nici explicația prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniță, s. f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406). substantiv femininneghină

neghínă s. f., g.-d. art. neghínei; pl. neghíne substantiv femininneghină

neghină f. buruiană ce crește prin sămănături, se amestecă cu grânele, dând făinei de grâu coloare negricioasă și gust neplăcut (Agrostema githago): neghina trebue îndepărtată din sămănăturile de grâu înainte de a se coace; 2. fig. rău, vițiu: a alege neghina din grâu; 3. motiv de vrajbă: zizanie. [Lat. *NIG(E)LLINA, din NIGELLA]. substantiv femininneghină

neghínă f., pl. ĭ și e (lat. *nĭglina, din *nigellina, d. nĭgellus, -a, -um, cam negru, nĭger, negru; it. pg. nigella, pv. niele, fr. nielle). 1. O plantă cariofilee (agrostemma gîthágo saŭ githágo, ségetum) care atacă maĭ ales grîu. (Semințele eĭ daŭ făiniĭ de grîŭ o coloare negricĭoasă, un gust neplăcut și niște proprietățĭ toxice din cauză că conține saponină. De aceĭa, neghina trebuĭe să fie îndepărtată de grîŭ în ainte de a se coace). 2. O plantă graminee (lolium perenne) care se amestecă pintre cereale și cauzează marĭ pagube (Se întrebuințează și la făcut pajiștĭ și fînețe artificiale). Fig. Zîzanie, discordie. Lucru răŭ, om vițios. A alege neghina de grîŭ, a exclude pe ceĭ răĭ dintre ceĭ bunĭ (V. cernușcă). 3. Trans. Curcubeŭ, altă plantă cariofilee, numită și barba împăratuluĭ, cultivată pin grădinĭ. substantiv femininneghină

NEGHÍNĂ, neghine, s. f. Buruiană anuală din familia cariofilaceelor cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios și trebuie înlăturat. [Pl. și: neghíni] – Et. nec. substantiv femininneghină

neghínă-sălbátică (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. neghínei-sălbátice substantiv femininneghină-sălbatică