2) *neg, a -á v. tr. (lat. negare). Tăgăduĭesc, zic că nu: criminalu neagă c’a ucis. verb tranzitivneg
NEGÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare]. verb tranzitivnega
NEGÁ vb. tr. a nu recunoaște (ceva); a tăgădui, a contesta. ◊ a dezminți. (< lat. negare) verb tranzitivnega
negá (nég, negát), vb. – A tăgădui. Lat. negare (sec. XIX). – Der. (din fr.) negați(un)e, s. f.; negativ, adj. verb tranzitivnega
negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă verb tranzitivnega
negà v. a tăgădui, a susține că un lucru nu e așa. verb tranzitivnegà
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare. verb tranzitivnega
nega verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)nega | negare | negat | negând | singular | plural | ||
negând | negați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | neg | (să)neg | negam | negai | negasem | |
a II-a (tu) | negi | (să)negi | negai | negași | negaseși | ||
a III-a (el, ea) | neagă | (să)negai | nega | negă | negase | ||
plural | I (noi) | negăm | (să)negăm | negam | negarăm | negaserăm | |
a II-a (voi) | negați | (să)negați | negați | negarăți | negaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | neagă | (să)nege | negau | negară | negaseră |