nega definitie

2) *neg, a v. tr. (lat. negare). Tăgăduĭesc, zic că nu: criminalu neagă c’a ucis. verb tranzitivneg

NEGÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare]. verb tranzitivnega

NEGÁ vb. tr. a nu recunoaște (ceva); a tăgădui, a contesta. ◊ a dezminți. (< lat. negare) verb tranzitivnega

negá (nég, negát), vb. – A tăgădui. Lat. negare (sec. XIX). – Der. (din fr.) negați(un)e, s. f.; negativ, adj. verb tranzitivnega

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă verb tranzitivnega

negà v. a tăgădui, a susține că un lucru nu e așa. verb tranzitivnegà

NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare. verb tranzitivnega

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluinega

nega  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)nega negare negat negând singular plural
negând negați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) neg (să)neg negam negai negasem
a II-a (tu) negi (să)negi negai negași negaseși
a III-a (el, ea) nea (să)negai nega negă negase
plural I (noi) negăm (să)negăm negam negarăm negaserăm
a II-a (voi) negați (să)negați negați negarăți negaserăți
a III-a (ei, ele) nea (să)nege negau nega negaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z