nefericít, -ă adj. Fără fericire, nenorocit. adjectivnefericit
nefericit a. lipsit de fericire. adjectivnefericit
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Pref. ne- + fericit. adjectivnefericit
nefericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 să nefericeáscă verb tranzitivneferici
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv). verb tranzitivneferici
nefericit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nefericit | nefericitul | nefericită | nefericita |
plural | nefericiți | nefericiții | nefericite | nefericitele | |
genitiv-dativ | singular | nefericit | nefericitului | nefericite | nefericitei |
plural | nefericiți | nefericiților | nefericite | nefericitelor |