nefer definitie

nefér (neféri), s. m. – Soldat turc. Tc. (arab.) nefer (Șeineanu, II, 272; Lokotsch 1533; Ronzevalle 169), cf. bg., sb. nefer. Sec. XIX, înv. substantiv masculinnefer

nefér m. (turc. [d. ar.] nefer). Vechĭ. Soldat ĭenicer simplu. Soldat pămîntean din corpu arnăuților și întrebuințat ca poteraș. V. ascherliŭ. substantiv masculinnefer

nefér (înv.) s. m., pl. neféri substantiv masculinnefer

nefer m. 1. (la ieniceri) simplu soldat: temându-se nu cumva neferii, plecând, să facă neorânduieli GHICA; 2. poteraș, soldat pământean făcând parte din corpul arnăuților: cad neferii la pământ POP. [Turc. NEFER, simplu oștean]. substantiv masculinnefer

NEFÉR, neferi, s. m. (Înv.) 1. Soldat din vechea armată turcă. 2. Soldat pământean din corpul arnăuților; soldat care făcea parte dintr-o poteră, poteraș. – Din tc. nefer. substantiv masculinnefer