nedumerít, -ă adj. Care nu e dumerit, nu pricepe ce a fost saŭ nu știe ce să facă. adjectivnedumerit
nedumerit a. nehotărît, nesigur: nedumerită temere OD. adjectivnedumerit
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj.] – Pref. ne- + dumerit. adjectivnedumerit
nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă verb tranzitivnedumeri
NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv). verb tranzitivnedumeri
nedumerit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nedumerit | nedumeritul | nedumerită | nedumerita |
plural | nedumeriți | nedumeriții | nedumerite | nedumeritele | |
genitiv-dativ | singular | nedumerit | nedumeritului | nedumerite | nedumeritei |
plural | nedumeriți | nedumeriților | nedumerite | nedumeritelor |