nedejde definitie

nădéjde f., pl. ĭ (vsl. [bg. sîrb. rus.] nadéžda, d. na-dĭeati sen, a spera. V. nădăĭesc). Speranță. A trage nădejde, a spera; a-țĭ lua nădejdea, a nu maĭ spera. Prov. În nădejdea slugiĭ, daĭ de fundu pungiĭ, bazîndu-te pe servitor, sărăceștĭ. – Și nedejde (Vs.). temporarnădejde