NECURGĂTÓR adj. v. CONTORSIONAT (2). Fig. (Despre stil) Lipsit de armonie, necurgător; chinuit. [DEX '98] adjectivnecurgător
necurgător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | necurgător | necurgătorul | necurgătoare | necurgătoarea |
plural | necurgători | necurgătorii | necurgătoare | necurgătoarele | |
genitiv-dativ | singular | necurgător | necurgătorului | necurgătoare | necurgătoarei |
plural | necurgători | necurgătorilor | necurgătoare | necurgătoarelor |