necurát, -ă adj. Murdar, spurcat. Duh necurat, diavolu. S.m. Diavolu. S.n. Ps. S. Necurățenie. adjectivnecurat
necurat a. 1. care nu e curat, murdar; 2. fig. spurcat: duh necurat. ║ m. nume eufemistic dat diavolului: căzu și crăpă ca necuratul ISP. [Traducere după slav. NEČISTĬI (DUHŬ)]. adjectivnecurat
NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦ Fig. Necinstit, dubios, incorect. 2. Blestemat, spurcat; diavolesc. Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat, m. art; pop.) Dracul, diavolul. – Pref. ne- + curat. adjectivnecurat
necurat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | necurat | necuratul | necurată | necurata |
plural | necurați | necurații | necurate | necuratele | |
genitiv-dativ | singular | necurat | necuratului | necurate | necuratei |
plural | necurați | necuraților | necurate | necuratelor |