* necontenít, -ă adj. Care nu contenește, neîncetat, mereŭ, continuŭ. Adv. Ploŭă necontenit. – În Olt. și necóntin (NPl. Ceaur, 123), în est și necúntin. adjectivnecontenit
necontenit a. și adv. neîncetat. adjectivnecontenit
NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Pref. ne- + contenit. adjectivnecontenit
| necontenit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | necontenit | necontenitul | necontenită | necontenita |
| plural | neconteniți | neconteniții | necontenite | necontenitele | |
| genitiv-dativ | singular | necontenit | necontenitului | necontenite | necontenitei |
| plural | neconteniți | neconteniților | necontenite | necontenitelor | |