neclintít, -ă adj. Care nu s’a clintit, imobil. Fig. Neschimbat, statornic: om neclintit în hotărîrile luĭ. adjectiv neclintit
neclintít (ne-clin-) adj. m., pl. neclintíți; f. neclintítă, pl. neclintíte adjectiv neclintit
neclintit a. 1. care nu se poate clinti sau mișca din loc: stâncile mărețe neclintite ’n veci rămân AL.; 2. fig. care nu se schimbă, nestrămutat. adjectiv neclintit
NECLINTÍT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit. adjectiv neclintit
| neclintit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | neclintit | neclintitul | neclintită | neclintita |
| plural | neclintiți | neclintiții | neclintite | neclintitele | |
| genitiv-dativ | singular | neclintit | neclintitului | neclintite | neclintitei |
| plural | neclintiți | neclintiților | neclintite | neclintitelor | |