neclintíre f. Starea lucruluĭ neclintit, imobilitate: a sta în neclintire. substantiv femininneclintire
neclintire f. imobilitate: totul e 'n neclintire, fără vieață, fără glas AL. substantiv femininneclintire
NECLINTÍRE, neclintiri, s. f. Stare de nemișcare; imobilitate, fixitate. – Pref. ne- + clintire. substantiv femininneclintire
neclintire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | neclintire | neclintirea |
plural | neclintiri | neclintirile | |
genitiv-dativ | singular | neclintiri | neclintirii |
plural | neclintiri | neclintirilor |