nechibzuít, -ă adj. Fără chibzuință, nesocotit: om, răspuns nechibzuit. Adv. A răspunde nechibzuit. adjectivnechibzuit
nechibzuit a. lipsit de chibzuință, nesocotit. adjectivnechibzuit
NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit. adjectivnechibzuit
nechibzuit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nechibzuit | nechibzuitul | nechibzuită | nechibzuita |
plural | nechibzuiți | nechibzuiții | nechibzuite | nechibzuitele | |
genitiv-dativ | singular | nechibzuit | nechibzuitului | nechibzuite | nechibzuitei |
plural | nechibzuiți | nechibzuiților | nechibzuite | nechibzuitelor |