nechezáre (rar) s. f., g.-d. art. nechezắrii; pl. nechezắri substantiv femininnechezare
nechéz, a -zá v. intr. (var. din rînchez. Cp. cu botez, cutez, retez). Mold. Trans. Strig, vorbind de caĭ. – În Munt. vest. ninchez și nichez (Isp. Basme, 77 și 301). V. rînchez. verbnechez
nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză verbnecheza
nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee]. verbnechezà
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza. verbnecheza
nechezare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nechezare | nechezarea |
plural | nechezări | nechezările | |
genitiv-dativ | singular | nechezări | nechezării |
plural | nechezări | nechezărilor |