nechéz (rar) s. n., pl. nechézuri substantiv neutrunechez
NECHÉZ, nechezuri, s. n. (Rar) Nechezat2. – Din necheza (derivat regresiv). substantiv neutrunechez
nechéz, a -zá v. intr. (var. din rînchez. Cp. cu botez, cutez, retez). Mold. Trans. Strig, vorbind de caĭ. – În Munt. vest. ninchez și nichez (Isp. Basme, 77 și 301). V. rînchez. verbnechez
nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheáză verbnecheza
nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee]. verbnechezà
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza. verbnecheza
nechez substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nechez | nechezul |
plural | nechezuri | nechezurile | |
genitiv-dativ | singular | nechez | nechezului |
plural | nechezuri | nechezurilor |