nechemát, -ă adj. Lipsit de chemare, fără entuziazm, fără autoritate saŭ fără competență: la politică se îndeasă toțĭ nechemațiĭ. adjectivnechemat
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Om) care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. (Om) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Pref. ne- + chemat. adjectivnechemat
nechemat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nechemat | nechematul | nechemată | nechemata |
plural | nechemați | nechemații | nechemate | nechematele | |
genitiv-dativ | singular | nechemat | nechematului | nechemate | nechematei |
plural | nechemați | nechemaților | nechemate | nechematelor |