NECERNÚT adj. v. DIN (VII). (Construcția prepozițională indică materia din care este făcut un lucru) Mămăligă din făină necernută. [DEX '98] adjectivnecernut
necernut adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | necernut | necernutul | necernută | necernuta |
plural | necernuți | necernuții | necernute | necernutele | |
genitiv-dativ | singular | necernut | necernutului | necernute | necernutei |
plural | necernuți | necernuților | necernute | necernutelor |