nebunire definitie
- Vezi aici mai multe rimenebunire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cune
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuneb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
nebuníre (pop.) s. f., g.-d. art. nebunírii substantiv femininnebunire
NEBUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a nebuni și rezultatul ei. – V. nebuni. substantiv femininnebunire
nebuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 să nebuneáscă verb tranzitivnebuni
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun. verb tranzitivnebuni
2) nebunésc verb V. înebunesc. verb tranzitivnebunesc
înebunésc v. intr. Devin nebun. V. tr. Prefac în nebun. – Se zice și se scrie și înnebunésc. Maĭ vechĭ și maĭ rar azĭ și nebunésc. Ca v. refl. mă îne- și nebunesc după cineva saŭ după ceva, îmĭ place foarte mult, mă daŭ în vînt. Mă nebunesc, fac nebuniĭ copilăreștĭ, zburd: nu vă maĭ nebunițĭ, măĭ băĭețĭ! V. bălăbănesc. verb tranzitivînebunesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinebunire
| nebunire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | nebunire | nebunirea |
| plural | nebuniri | nebunirile | |
| genitiv-dativ | singular | nebuniri | nebunirii |
| plural | nebuniri | nebunirilor | |