nebunátic (est) și -ec (vest) adj. Zburdalnic, zglobiŭ: copiĭ nebunaticĭ. V. pălăvatic. adjectivnebunatic
nebunatic a. sburdalnic, sglobiu. adjectivnebunatic
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic. adjectivnebunatic
nebunatic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nebunatic | nebunaticul | nebunatică | nebunatica |
plural | nebunatici | nebunaticii | nebunatice | nebunaticele | |
genitiv-dativ | singular | nebunatic | nebunaticului | nebunatice | nebunaticei |
plural | nebunatici | nebunaticilor | nebunatice | nebunaticelor |