măseláriță f., pl. e (d. măselar). O plantă solanee foarte veninoasă și narcotică și întrebuințată de popor contra dureriĭ de dințĭ (hyoscýamus niger). – Și nebunariță. substantiv femininmăselariță
nebunáriță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe substantiv femininnebunariță
nebunariță f. Bot. măselariță. substantiv femininnebunariță
NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță. substantiv femininnebunariță
nebunariță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nebunariță | nebunarița |
plural | nebunarițe | nebunarițele | |
genitiv-dativ | singular | nebunarițe | nebunariței |
plural | nebunarițe | nebunarițelor |