reduceri si promotii 2018
Definitie nebun - ce inseamna nebun - Dex Online

nebun definitie

NEBUN atins, candriu, cu trei roate la car, dilimac, dilimache, dilimandros, diliu, dus de-a acasă / cu sorcova, fără o doagă, într-o dungă, într-o ureche, lovit cu leuca, paliu, plecat cu sorcova / de-a acasă, răcit la cap, sandilău, sandiliu, sărit, scrântit, sifilitic, sisi, smucit, sonat, soni, sony, tralala, trăsnit, țaparliu, ușchit, zbanghiu, zurliu, zuză. adjectiv nebun

nebún, -ă adj. (ne și bun). Alienat, smintit, care șĭ-a perdut mintea. Nebunesc, excesiv, colosal: veselie nebună, succes nebun. În mare număr: era o lume nebună. Foarte înamorat, care se dă în vînt: e nebun după ĭa. Mere nebune (Mold.), un fel de mere maĭ marĭ și de cît cele domneștĭ. Subst. Persoană nebună, fără minte. S.m. Odinioară, bufon de la curtea unuĭ suveran. adjectiv nebun

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; adj. f., s. f. nebúnă, pl. nebúne adjectiv nebun

nebun a. 1. smintit, ieșit din minți; 2. contrar rațiunii: gânduri nebune; 3. foarte vioiu: veselie nebună; 4. excesiv, prodigios: succes nebun; 5. foarte amorezat: e nebun după dânsa. [Lit. care nu-i bun, adică rău: alienarea mentală, concepută ca o perversitate, se rapoartă probabil la vechea concepție medicală despre alienați; considerați ca dârji și răi, ei erau maltratați în mod barbar]. ║ m. 1. cel ce și-a pierdut mințile; 2. od. caraghios la curtea unui rege. adjectiv nebun

Ioana f. 1. (d’Albret), regina Navarei, mama Iui Henric IV(1528-1572); 2. (d’Arc), Fecioara din Orleans, eroină franceză, repurtă mai multe victorii asupra Englezilor, de cari fu apoi prinsă și arsă de vie (1412-1431); 3. (Nebuna), regina Castiliei, mama lui Carol Quintu (m. 1555). adjectiv ioana

NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., s. m., s. f. I. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Ești nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză față de faptele sau de afirmațiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. și f. (Ființă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură;p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. și pop.) Care nu este bun; rău. III. S. m.(Rar) Măscărici, bufon (la Curtea seniorilor feudali sau la Curțile regale). Piesă la jocul de șah. – Pref. ne- + bun. adjectiv nebun

*elébor și -ór m. (lat. [h]elléborus, d. vgr. ῾elléboros. V. aleur). Bojățel, cu[t]curig, spînz, zîrnă, o plantă ranunculacee ale căreĭ rădăcinĭ, după ceĭ vechĭ, ar vindeca nebunia (helléborus niger, odórus, dumetórum și purpuráscens). Aceste rădăcinĭ s´aŭ întrebuințat ca purgativ pînă nu de mult, ĭar poporu tratează cu ele dalacu la vite. – În Trans. și ĭarba nebunilor. adjectiv elebor

A FI NEBUN a avea o lampă arsă, a avea mușchi / pitici pe creier, a-i cânta sticleții în cap, a fi într-o dungă / într-o parte, a-i fila (cuiva) o lampă, a-i lipsi o doagă. adjectiv afinebun

mei-nebún (plantă) s. m. adjectiv mei-nebun

a face pe nebunu’ expr. 1. a se grozăvi. 2. a nu recunoaște (în mod voit) un adevăr evident. adjectiv afacepenebunu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului nebun

nebun   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nebun nebunul nebu nebuna
plural nebuni nebunii nebune nebunele
genitiv-dativ singular nebun nebunului nebune nebunei
plural nebuni nebunilor nebune nebunelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z