nebléznic, -ă adj. (d. bleaznă, blaznă). Munt. Trans. Urît, păcătos: un rîncaș nebleznic strica liniștea cireziĭ (ziaru Epoca, 5, 97), un Unguroĭ nebleznic (Chendi, Vț. literară 1, 27, 1, 2). adjectivnebleznic
nebleznic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nebleznic | nebleznicul | nebleznică | nebleznica |
plural | nebleznici | nebleznicii | nebleznice | nebleznicele | |
genitiv-dativ | singular | nebleznic | nebleznicului | nebleznice | nebleznicei |
plural | nebleznici | nebleznicilor | nebleznice | nebleznicelor |