nebiruít, -ă adj. Neînvins. adjectivnebiruit
nebiruit a. neînvins. adjectivnebiruit
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit. adjectivnebiruit
nebiruit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nebiruit | nebiruitul | nebiruită | nebiruita |
plural | nebiruiți | nebiruiții | nebiruite | nebiruitele | |
genitiv-dativ | singular | nebiruit | nebiruitului | nebiruite | nebiruitei |
plural | nebiruiți | nebiruiților | nebiruite | nebiruitelor |