NEAVENÍT, -Ă adj. Fără valabilitate; socotit inexistent; nul. [După fr. non avenu]. adjectivneavenit
NEAVENÍT, -Ă adj. fără valabilitate; considerat ca inexistent. (după fr. non avenu) adjectivneavenit
* neavenít, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. non avenu). Jur. Care nu e bine venit, nul, fără valoare: cerere neavenită. adjectivneavenit
neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte adjectivneavenit
neavenit a. Jur. fără valoare: nul și neavenit. adjectivneavenit
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + avenit (< fr. avenu). adjectivneavenit
neavenit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neavenit | neavenitul | neavenită | neavenita |
plural | neaveniți | neaveniții | neavenite | neavenitele | |
genitiv-dativ | singular | neavenit | neavenitului | neavenite | neavenitei |
plural | neaveniți | neaveniților | neavenite | neavenitelor |