neauzít, -ă (ea 2 sil.) Adj. Despre care nu s’a maĭ auzit vorbindu-se, ne maĭ pomenit, necunoscut, surprinzător, uimitor: bogăție, obrăznicie neauzită. – Maĭ des ne maĭ auzit. adjectivneauzit
neauzit a. 1. despre care nu s’a mai auzit; 2. fig. neînțeles, afară din cale: purtare neauzită. adjectivneauzit
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + auzit. adjectivneauzit
neauzit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neauzit | neauzitul | neauzită | neauzita |
plural | neauziți | neauziții | neauzite | neauzitele | |
genitiv-dativ | singular | neauzit | neauzitului | neauzite | neauzitei |
plural | neauziți | neauziților | neauzite | neauzitelor |