neastâmpăr definitie

neastî́mpăr n., pl. urĭ și neastîmpăráre (ea 2 sil.) f. Neliniște, agitațiune. Zburdălnicie. substantiv neutruneastîmpăr

neastấmpăr (ne-as-) s. n. substantiv neutruneastâmpăr

neastâmpăr n. neliniște, agitațiune. substantiv neutruneastâmpăr

NEASTẤMPĂR s. n. Faptul de a fi neastâmpărat; starea celui neastâmpărat; lipsă de astâmpăr; neliniște, impaciență, agitație. [Pr.: ne-as-] -Pref. ne- + astâmpăr. substantiv neutruneastâmpăr

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluineastâmpăr

neastâmpăr   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular neastâmpăr neastâmpărul
plural
genitiv-dativ singular neastâmpăr neastâmpărului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z