neascultáre (ea 2 sil.) f. Nesupunere, insubordinațiune. substantiv femininneascultare
neascultare f. nesupunere, insubordinațiune. substantiv femininneascultare
NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultare. substantiv femininneascultare
neascultare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | neascultare | neascultarea |
plural | neascultări | neascultările | |
genitiv-dativ | singular | neascultări | neascultării |
plural | neascultări | neascultărilor |