NEARTICULÁT, -Ă adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar. 2. (Gram.) Care nu este determinat de un articol (hotărât). 3. Care nu este format din articulații. [< ne- + articulat]. adjectivnearticulat
NEARTICULÁT, -Ă adj. 1. (fon.; despre sunete) care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar. 2. (gram.) care nu este determinat de un articol (hotărât). 3. care nu este format din articulații. (< ne- + articulat) adjectivnearticulat
* nearticulát, -ă (ea 2 sil.) adj. Care nu e articulat saŭ n’are articulațiunĭ: strigăt nearticulat (ca al animalelor), animal nearticulat. Gram. Fără articul, ca: om, casă față de omu, casa. adjectivnearticulat
nearticulát (ne-ar-) adj. m., pl. nearticuláți; f. nearticulátă, pl. nearticuláte adjectivnearticulat
nearticulat a. 1. care nu e articulat: strigăt nearticulat; 2. lipsit de articulațiuni: animale nearticulate; 3. Gram. fără articol: vorbă nearticulată. adjectivnearticulat
NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Pref. ne- + articulat. adjectivnearticulat
nearticulat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nearticulat | nearticulatul | nearticulată | nearticulata |
plural | nearticulați | nearticulații | nearticulate | nearticulatele | |
genitiv-dativ | singular | nearticulat | nearticulatului | nearticulate | nearticulatei |
plural | nearticulați | nearticulaților | nearticulate | nearticulatelor |