NEANTIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) pierde, a (se) transforma în neant; a dispărea. [Pron. ne-an-. / cf. fr. néantiser]. verb tranzitivneantiza
NEANTIZÁ vb. tr., refl. a (se) pierde, a (se) transforma în neant. (< fr. néantiser) verb tranzitivneantiza
neantiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)neantiza | neantizare | neantizat | neantizând | singular | plural | ||
neantizând | neantizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | neantizez | (să)neantizez | neantizam | neantizai | neantizasem | |
a II-a (tu) | neantizezi | (să)neantizezi | neantizai | neantizași | neantizaseși | ||
a III-a (el, ea) | neantizează | (să)neantizai | neantiza | neantiză | neantizase | ||
plural | I (noi) | neantizăm | (să)neantizăm | neantizam | neantizarăm | neantizaserăm | |
a II-a (voi) | neantizați | (să)neantizați | neantizați | neantizarăți | neantizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | neantizează | (să)neantizeze | neantizau | neantizară | neantizaseră |