NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Pref. ne- + antagonic. adjectivneantagonic
neantagonic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neantagonic | neantagonicul | neantagonică | neantagonica |
plural | neantagonici | neantagonicii | neantagonice | neantagonicele | |
genitiv-dativ | singular | neantagonic | neantagonicului | neantagonice | neantagonicei |
plural | neantagonici | neantagonicilor | neantagonice | neantagonicelor |