NEALTOÍT, -Ă, nealloiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Pref. ne- + altoit2. adjectivnealtoit
nealtoit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nealtoit | nealtoitul | nealtoită | nealtoita |
plural | nealtoiți | nealtoiții | nealtoite | nealtoitele | |
genitiv-dativ | singular | nealtoit | nealtoitului | nealtoite | nealtoitei |
plural | nealtoiți | nealtoiților | nealtoite | nealtoitelor |