neajuns definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeneajuns
- Vezi aici mai multe rimeneajuns
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cune
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cunea
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuns
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuns
NEAJÚNS2, -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct. ♦ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) Lipsit de mijloace materiale; sărac. ♦ Lipsit de judecată matură. – Din ne- + ajuns. adjectivneajuns
NEAJÚNS1, neajunsuri, s. n. 1. Neplăcere, necaz, dificultate. 2. Lipsă, scădere, defect. – Din ne- + ajuns. substantiv neutruneajuns
neajúns (ea 2 sil.) n., pl. urĭ (d. ajuns, ajung). Inconvenient, neplăcere: casa asta are multe neajunsurĭ. Greutate, suferință: neajunsurile războĭuluĭ îs marĭ. A-ĭ face cuĭva neajunsurĭ, a-ĭ cauza neplăcerĭ, a-l șicana. substantiv neutruneajuns
neajúns (ne-a-) s. n., pl. neajúnsuri substantiv neutruneajuns
neajuns n. 1. nevoie, lipsă; 2. încurcătură, neplăcere: ți-a făcut vr´un neajuns ? CR. [Lit. ce nu ajunge]. substantiv neutruneajuns
NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajuns. substantiv neutruneajuns
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluineajuns
| neajuns adjectiv | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | neajuns | neajunsul |
| plural | neajunși | neajunșii | |
| genitiv-dativ | singular | neajuns | neajunsului |
| plural | neajunși | neajunșilor | |
| neajuns adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | neajuns | neajunsul | neajunsă | neajunsa |
| plural | neajunși | neajunșii | neajunse | neajunsele | |
| genitiv-dativ | singular | neajuns | neajunsului | neajunse | neajunsei |
| plural | neajunși | neajunșilor | neajunse | neajunselor | |