neajúngere (înv., pop.) (ne-a-) s. f., g.-d. art. neajúngerii; pl. neajúngeri substantiv femininneajungere
NEAJUNGÉRE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. + Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + ajungere. substantiv femininneajungere
neajungere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | neajungere | neajungerea |
plural | neajungeri | neajungerile | |
genitiv-dativ | singular | neajungeri | neajungerii |
plural | neajungeri | neajungerilor |