neagă definitie

neágă f., pl. inuz. negĭ. Munt. Fam. Belea, om plicticos. Neaga rea, om grozav de plicticos orĭ cîrcotaș. substantiv femininneagă

neágă (pop.) s. f. substantiv femininneagă

neagă m. om îndărătnic: neagă, sue-te în teleagă. [Origină necunoscută]. substantiv femininneagă

NEÁGĂ s. f. (Pop.) Persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. ◊ Expr. A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. – Et. nec. substantiv femininneagă

neagă-rea f. piază rea, cobe: mama neaga-reaua sparse mahalaua PANN. [V. neagă]. substantiv femininneagărea

neágă-reá (pop.) s. f., art. neága-reáua substantiv femininneagă-rea

2) *neg, a v. tr. (lat. negare). Tăgăduĭesc, zic că nu: criminalu neagă c’a ucis. verb tranzitivneg

NEGÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare]. verb tranzitivnega

NEGÁ vb. tr. a nu recunoaște (ceva); a tăgădui, a contesta. ◊ a dezminți. (< lat. negare) verb tranzitivnega

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă verb tranzitivnega

negà v. a tăgădui, a susține că un lucru nu e așa. verb tranzitivnegà

negá (nég, negát), vb. – A tăgădui. Lat. negare (sec. XIX). – Der. (din fr.) negați(un)e, s. f.; negativ, adj. verb tranzitivnega

NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare. verb tranzitivnega

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluineagă

neagă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nea neaga
plural
genitiv-dativ singular neagăi
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z