NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + acoperit. adjectivneacoperit
neacoperit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neacoperit | neacoperitul | neacoperită | neacoperita |
plural | neacoperiți | neacoperiții | neacoperite | neacoperitele | |
genitiv-dativ | singular | neacoperit | neacoperitului | neacoperite | neacoperitei |
plural | neacoperiți | neacoperiților | neacoperite | neacoperitelor |