NEACCEPTÁRE, neacceptări, s. f. Refuz de a accepta; respingere, inacceptare. [Pr.: ne-ac-] – Pref. ne- + acceptare. substantiv femininneacceptare
neacceptare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | neacceptare | neacceptarea |
plural | neacceptări | neacceptările | |
genitiv-dativ | singular | neacceptări | neacceptării |
plural | neacceptări | neacceptărilor |