neștiutór, -oáre adj. Ignorant. adjectiv neștiutor
!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre adjectiv neștiutor
neștiutor a. 1. care nu știe, care nu se pricepe; 2. lipsit de știință sau de învățătură, ignorant. adjectiv neștiutor
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor. adjectiv neștiutor
neștiutor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neștiutor | neștiutorul | neștiutoare | neștiutoarea |
plural | neștiutori | neștiutorii | neștiutoare | neștiutoarele | |
genitiv-dativ | singular | neștiutor | neștiutorului | neștiutoare | neștiutoarei |
plural | neștiutori | neștiutorilor | neștiutoare | neștiutoarelor |