neștiutor definitie

neștiutór, -oáre adj. Ignorant. adjectiv neștiutor

!neștiutór (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutóri; f. sg. și pl. neștiutoáre adjectiv neștiutor

neștiutor a. 1. care nu știe, care nu se pricepe; 2. lipsit de știință sau de învățătură, ignorant. adjectiv neștiutor

NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor. adjectiv neștiutor