neînvíns adj. m., pl. neînvínși; f. neînvínsă, pl. neînvínse adjectiv neînvins
neînvins a. care nu poate fi învins. adjectiv neînvins
NEÎNVÍNS, -Ă, neînvinși, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi învins, invincibil; p. ext. neînduplecat, neclintit. – Pref. ne- + învins. adjectiv neînvins
neînvins | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neînvins | neînvinsul | neînvinsă | neînvinsa |
plural | neînvinși | neînvinșii | neînvinse | neînvinsele | |
genitiv-dativ | singular | neînvins | neînvinsului | neînvinse | neînvinsei |
plural | neînvinși | neînvinșilor | neînvinse | neînvinselor |