neîntrerúpt, -ă adj. Continuŭ, necontenit, necurmat. Adv. Ploŭă neîntrerupt. adjectiv neîntrerupt
neîntrerúpt adj. m., pl. neîntrerúpți; f. neîntrerúptă, pl. neîntrerúpte adjectiv neîntrerupt
neîntrerupt a. fără întrerupere. adjectiv neîntrerupt
NEÎNTRERÚPT, -Ă, neîntrerupți, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit. – Pref. ne- + întrerupt. adjectiv neîntrerupt
| neîntrerupt | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | neîntrerupt | neîntreruptul | neîntreruptă | neîntrerupta |
| plural | neîntrerupți | neîntrerupții | neîntrerupte | neîntreruptele | |
| genitiv-dativ | singular | neîntrerupt | neîntreruptului | neîntrerupte | neîntreruptei |
| plural | neîntrerupți | neîntrerupților | neîntrerupte | neîntreruptelor | |