neînchipuít, -ă adj. Care nu se poate închipui, negîndit. Adv. Neînchipuit de mare. adjectiv neînchipuit
neînchipuít adj. m., pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíte adjectiv neînchipuit
neînchipuit a. ce nu se poate închipui: curaj neînchipuit. adjectiv neînchipuit
NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit. adjectiv neînchipuit
neînchipuit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neînchipuit | neînchipuitul | neînchipuită | neînchipuita |
plural | neînchipuiți | neînchipuiții | neînchipuite | neînchipuitele | |
genitiv-dativ | singular | neînchipuit | neînchipuitului | neînchipuite | neînchipuitei |
plural | neînchipuiți | neînchipuiților | neînchipuite | neînchipuitelor |