naziríe f. (d. nazir). Vechĭ. Funcțiunea de nazir. – Și naziret și nazaret, n., pl. urĭ și e (turc. ar. nazaret și nezaret). substantiv femininnazirie
nazirie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nazirie | naziria |
plural | nazirii | naziriile | |
genitiv-dativ | singular | nazirii | naziriei |
plural | nazirii | naziriilor |